UNUL DIN MULTIPLELE DREPTURI DECLARATIVE ÎNSCRISE ÎN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
CARE AR TREBUI SĂ NE DEA DE GÂNDIT:
DREPTUL
DE PROPRIETATE PRIVATĂ
De curând am participat la o dezbatere
civică care avea ca scop să identifice modul cel mai eficient de organizare al
proprietăților asupra terenurilor agricole. Au participat reprezentanți de la
ASAS, fermieri mici și mari, țărani, economiști, preoți etc.
S-a încercat să se lămurească problema
referitoare la mărimea optimă a proprietății agricole care ar trebui să fie în
România, astfel ca ea să nu genereze inechități sociale și să poată fi
exploatată cel mai eficient posibil. Propuneri au fost numeroase, unele bine
argumentate, altele cu mult iz populist. Din păcate nimeni nu a încercat să se
raporteze și la prevederile constituționale, dovedind fie că nu le cunoaște,
sau că nu vrea să le mai ia în seamă. Eu cred că trebuie să ne raportăm încă la
aceste prevederi și de aceea îmi permit să le reamintesc, citând acest capitol
din Constituția României (2003):
”DREPTUL DE
PROPRIETATE PRIVATĂ”
”Art.
44. - (1). Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului,
sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2). Proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi
dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate
din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate
internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în
condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3). Nimeni nu poate fi
expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,
cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4). Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri
de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei
sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a
titularilor.
(5). Pentru lucrări de
interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi
imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune
imputabile autorităţii.
(6). Despăgubirile
prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul
sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7). Dreptul de proprietate obligă la respectarea
sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8). Averea dobândită
licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9). Bunurile destinate,
folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai
în condiţiile legii.”
În intervenția mea la această dezbatere
am încercat să scotă în evidență unele remarci esențiale care țin de modul cum
trebuie abordată această problematică al sistemului de organizare al
proprietăților agricole și nu numai, prin prisma unor elemente strict de
protecție a mediului înconjurător și mai ales modul cum statul român respectă
aceste prevederi constituționale. Din păcate mulți participanți nu prea au
înțeles expunerea mea care în principal scotea în evidență elementele formale
și declarative existente în această lege organică. Iată pe scurt raportul meu:
”În raport cu toate țările europene, România are un anumit specific teritorial
care trebuie să individualizeze sistemul de organizare al viitoarelor
proprietăți agricole, această particularitate fiind dată
de prezența reliefului montan chiar prin zona mediană a țării, ce imprimă
anumite elemente cu totul particulare privind modul de organizare și protecție
al proprietății agricole, indiferent de mărimea ei sau de treapta
de relief pe care o ocupă:
1. România este cel mai mare
importator pe cale naturală de poluare și mai ales de poluanți deosebit de
nocivi (poluarea transfrontieră) din spațiile Europei vestice, sudice și
estice în special pe calea circulației maselor de aer, curenți de aer care se
opresc la rama carpatică. Poluanții ajunși pe teritoriul țării se depun și
contaminează cu substanțe deosebit de nocive solul și plantele, afectând în rău
calitatea solului de pe proprietățile agricole deținute de privați, pe care îl
degradează în mod constant. Practic prin politicile pasive duse de România, noi importăm nu numai acești poluanți
foarte nocivi, ci multă, foarte multă
sărăcie, pentru că
agricultorul român trebuie să cheltuiască mult mai mult pentru a obține o
recoltă mulțumitoare. Întrebarea care se pune este legată de modul cum asigură în aceste condiții STATUL garantarea și ocrotirea proprietăților agricole și nu numai, respectiv a
proprietății silvice, a luciilor de apă etc.? Vezi art. 44. (2) și constați că
sunt numai vorbe.
2. Relieful nostru coboară în trepte din zona mediană și montană a țării
către granițe. Dinamica multiplelor
procese erozionale care se petrec astăzi și care afectează negativ toate
proprietățiile agricole au fost inhibate
în trecut de prezența în mod natural a numeroaselor zone împădurite care astăzi nu mai există. După anul 1990, teritoriul țării a fost destructurat
aproape în totalitate și foarte semnificativ printr-un sistem deșănțat și
arbitrar de utilizare/folosire total necorespunzătoare a terenurilor. S-a
defrișat și/sau rărit pădurile din zona montană, având astăzi acoperit sub 25%
coeficient de împădurire. În locul lor au apărut pajiști sau pășuni care nu
sunt întreținute corespunzător, ori terenuri agricole.
Același lucru s-a petrecut atât în zona
deluroasă, cât și în zona de câmpie. Azi datorită acestor disfuncții ne confruntăm cu multiple alunecări de teren,
curgeri noroioase, torențialitate excesivă, fenomene distructive care
deteriorează permanent și acut bonitatea proprietății agricole. Tot din
cauza defrișărilor deșănțate s-a mărit
coeficienții scurgerii apelor de suprafață care au accentuat procesele
erozionale de versant și al eroziunii solului. Sedimentele rezultate din
eroziuni au ajuns în albiile minore ale râurilor, colmatându-le mai mult de
jumătate din secțiunea activă a albiei. Astfel, astăzi avem inundații din revărsări de ape din râuri care distrug în
repetate rânduri recoltele și mai ales solul de pe majoritatea proprietăților
agricole. Sunt afectate în aceiași măsură pădurile, comunitățile umane,
drumurile, podurile etc.
Pentru protejarea proprietății private,
indiferent unde se află ea la munte, la deal sau câmpie se impune promovarea unei legislații unitare de
utilizare/folosire a terenurilor în mod diferențiat la nivelul celor trei
trepte de relief, lucru care nu s-a făcut timp de 26 de ani, chiar
dacă Constituția impunea acest demers. Este
necesar refacerea fondului silvic deteriorat care trebuie conform
calculelor să ocupe un procent de 60-65 % în zonele montane, apoi circa 50-55 %
în zonele deluroase (aici putând înlocui parțial pădurea cu livezi și vii) și
cu circa 20-25 % în zonele de câmpie. Prin aceasta se încearcă să se diminueze și chiar să se
stopeze cauzele și nu efectele distrugerii
proprietățlor agricole, la care se impun luarea și a altor
măsuri.
Dacă dorim să avem proprietăți agricole
productive, indiferent de mărimea și amplasamentul lor, trebuie schimbat radical modul actual de utilizare/folosire al
terenului. Rezultă necesitatea de abordare a unui nou sistem de acordare al
unor compensații pentru proprietarii actuali de terenuri agricole care vor
trebui să le schimbe destinația prin împăduriri, în condițiile în care
veniturile proprietarilor vor sădea substanțial.
Ce legi trebuie formulate în acest sens
și cum trebuie să răspundă statul la prevederile art. 44. (2), (3), (5), (6) și
(7), unde demagogia politicilor impuse a se promova prin Constituție este în
floare.
Pentru combaterea inundabilității terenurilor, respectiv a
proprietăților agricole și nu numai, sunt necesar a se promova lucrări ample de amenajare complexă
a bazinelor hidrografice. Cum va acționa statul în acest sens,
mai ales că multe proprietăți actualmente agricole și silvice trebuie să devină
cuvete ale viitoarelor lacuri de acumulare și ce politici se propun pentru
respectarea prevederile art. 44. (2), (3), (5), (6) și (7)? Se vede că până
acum nimic nu s-a făcut, doar vorbe, dar și acestea spuse prostește.
3. Modificările climatice care ne
afectează vor accentua și ele fenomenele extreme hidro-meteorologice care vor avea efecte deosebit de distructive
asupra teritoriului țării, deci și asupra proprietăților private agricole
și nu numai. Acest lucru impune iarăși luarea de măsuri urgente privind un nou
sistem organizatoric al modului de folosire ș/sau de utilizare al terenului
asociat cu executarea unor ample lucrări de gospodărire a apelor și de
îmbunătățiri funciare. Dacă se vor întârzia deciziile de acțiune, în mod cert
și aceste modificări climatice vor
afecta nu numai stabilitatea, bonitatea și
productivitatea proprietăților private agricole. Sub acest aspect
trebuie gândite politici speciale de protecție a teritoriului țării care
necesită a fi derulate de stat, prin care să se poată garanta stabilitatea,
bonitatea și productivitatea proprietăților agricole, silvice și nu numai,
indiferent de mărime, de modul ei amplasament și de utilizare a terenului.
Rezumând, se constată că politicile derulate până în prezent de
formațiunile politice prin autoritățile statului nu numai că nu garantează şi nu ocrotește în mod egal și prin lege proprietatea
privată, indiferent de titular, dar a contribuit chiar la
distrugerea sau la deprecierea ei în mod constant și continuu. Ce folos că ai o
proprietate privată dacă ea îți este distrusă chiar de cel care ar trebui să
ți-o apere, căci însumate, proprietățiile private constituie teritoriul României,
unde noi cetățenii români plătim taxe și impozite. Dar pentru ce plătim aceste
dări? Răspunsul este cert CA SĂ DEVENIM MAI SĂRACI CHIAR DACĂ AVEM PROPRIETĂȚI
PRIVATE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu